Muzici si Traditii Cismigiu
O oferta fotografica inedita:
- trei zile de muzica, dans, voie buna in parcul Cismigiu.
Este vorba de Festivalul *Muzici si Traditii* organizat de CreArT si Primaria Muncipilui Bucuresti.
Mesteri populari din toate colturile tarii, demonstratii de olarit sau tesut la razboiul cu patru ite, plimbari cu trasuri, echitatie ponei pentru copii.
Fotografia *Picture in Picture*
Kurtos colac la festivalul Muzici Traditii Cismigiu
Dansatoarea ukraineana cu basma albastra
In siteul personal AurelVirlan.ro, la capitolul *Evenimente* am facut o galerie dedicata festivalului:
Foto Muzici Traditii Cismigiu
Ploaia torentiala
Sedinta fotojurnalism de strada pe inserate.
La televizor rula un film plin de suspans. Dintr-o data fulgerele si tunetele sporesc in mod neasteptat dramatismul deja suficient.
Fotojurnalistul din mine simte in coada ochiului o invitatie neasteptata din partea lui Zeus: ploua torential in Bucuresti!
Bezna noptii m-a forteaza sa schimb obiectivul Canon 70-200mm/2,8L IS USM cu 85mm/1,8. Sensibilitatea lui 5D Mark II capata cote maxime, fara sa-l imping in pacatul celor doua push-uri, H1 si H2. Chiar daca invitatia fotografica am primit-o de sus, eu mi-am concentrat atentia doar aspectelor perene, pamantesti, fotojurnalismul strazii fiind ispita in persoana.
Cand vantul vrea sa fluiere, fluiera!
Salvatoarea umbrela te poate frusta de baia propusa de Zeus.
REBU Bucuresti, la datorie pe ploaia torentiala.
Rosu fotografic de Bucuresti pe ploaie.
Fuga-i rusinoasa, dar este sanatoasa!
Calatorul singuratic.
Fotojurnalism ploaie Bucuresti
Silueta alias Fantomas
Drumul spre casa.
Sfarsitul unei lungi zile de munca.
Tandem violet.
Shanghai Expo World
Intr-o seara de mai, ca fotograf am avut ocazia sa zburd prin Shanghai.
Speriat de rigorile functionarilor chinezi si romani (frati de cruce in ale birocratiei), nu am indraznit sa plec cu ale mele prime lenses si Canon 5D Mark II.
A trebuit sa imi petrec cele 3 zile de deplasare cu micutul si credinciosul aparat foto Canon G5. Fotojurnalismul de strada era chiar dificil cand bezna noptii m-a imbraca in haina ei, sensibilitatea 400ASA fiind insuficienta.
In conditiile astea fotografia a mizat pe luminozitatea 2 (exceptionala pentru un aparat foto compact) si pe RAW format pe Card Compact Flash!
*Marul Verde* - Pavilionul romanesc la Expo World Shanghai.
Celebrul cinematograf Grand Theater din Shanghai
La o ceasca de ceai cu floare alba de iasomie.
Jocul luminii si al umbrii dimineata devreme - studiu fotografic.
Mai multe fotografii am postat in al meu jurnal foto de calatorii Shanghai, China.
Sorin Oprescu Herastrau
M-am dat cu barca in Herastrau. Am facut fotografii sa ma credeti.
Primarul Sorin Oprescu a inaugurat noile barci de agrement.
Cu ocazia sarbatorilor de Paste si a festivalului *Traditii si Flori de Sarbatori* au fost date la apa, pe Lacul Herastrau, noile barci: elegante, acoperite, motoare Jhonson, 30 locuri.
Barca noua agrement Lacul Herastrau. | Casa Presei Libere.
Imbarcarea Primarului Sorin Oprescu.
Primarului Sorin Oprescu salutand un simplu fotograf.
Barca Primarului Sorin Oprescu condusa de insusi Radu Popa.
Radu Popa, Directorul General Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement, Bucuresti
Claudia Virlan, Directoarea Centrului Traditiei şi Creatiei Populare Bucuresti
Barca pneumatica cu motor, pentru interventie.
Impresionism fotografic, plimbare cu barca pe lacul Herastrau.
Fotojurnalism pluvial
Mila mi-era de mine ca fotojurnalist prin ploaia deasa…
dar mai mila imi era de ei.
Nu sunt genul de fotograf comod, care se propteste de scena.
Ca sa respir fotografic trebuie sa ma misc, sa observ oamenii si relatia dintre ei si lumea inconjuratoare.
Am ramas uimit sa vad muzicienii cum isi carau instrumentele la/ de la scena (chioscul fanfarei din parcul Cismigiu).
Lacul Cismigiu la vreme de ploaie
Un tanar muzician incercand sa se strecoare printre stropii de ploaie.
Usor cu pianul! ... pardon, tambalul.
Plecare muzicieni in ritm de... ploaie. | Fotojurnalism de strada.
Fotografia *Contrabasul in pas de doi*
O ultima privire in fuga prin ploaie.
Taraful popular leganadu-si pasii prin ploaia deasa.
Fotografia unui catel
Ploua, ploua, ploua… eu fotograf…
Ma plimb cu aparatul foto in mana si cu Bacovia in gand…
Cismigiul este sub asaltul ploii insistente ca o femeie din zodia leului.
Vreau, nu vreau, trebuie sa stau… in ploaie. Am job de fotograf la evenimentul *Traditii si Flori de Sarbatori*. Habar nu am daca prefer joburile astea nuntilor. Imi plac amandoua.
Sunt trezit din reveriile mele de fotograf de aparatul care mi se puse la ochi pana sa prind eu de veste. Fotografiile curg una dupa alta, eu doar incerc sa nu ma impiedic in deplasarea laterala peste aleia cu borduri.
Las fotografii din secventa amintita sa povesteasca prin limbajul Esperanto, care face cat o mie de cuvinte.
Ploua, ploua, ploua... nici cainii nu mai suporta ploaia
Fotografia unui catel plouat: daca era caine rasa Saint Bernard?
Patura copilului este sacrificata pentru un tel nobil! | Curat-murdar!
Doamna cu catelul. | Portret fotojurnalistic.
Mestesugul popular
Mesterii populari castiga teren! Este doar o parere de fotojurnalist.
Ca fotograf de evenimente si spectacole savurez aprecierea mestesugului popular.
Pai ce targ de *Traditii si Flori de Sarbatori* ar mai fi fost fara mesterii populari?
Va ofer doar cateva fotografii cu farfurii si linguri create de mesteri populari. M-a impresionat fotografic panotarea in rafturi de lemn, vopsite simplu, verde.
Extraordinar de simpla si placuta panotare a farfuriilor pe rafturi verzi de lemn
Linguri si boluri de lemn pe rafturile verzi: armonie taraneasca de neegalat.
Make-up copii
Ca fotograf intreb: simple desene care amuza copiii sau arta?
Greu de raspuns, prefer sa va prezint cateva fotografii de make-up pentru copii.
Poate ca ar trebui sa fac o galerie fotografica noua dedicata make-up! Voi rascoli arhiva mea foto, dar intr-o zi cu doua dimineti desigur.
Make-up pentru copii in parcul Cismigiu din Bucuresti.
Make-up pentru copii sau arta?
Placerea de a arata bine oferita de un penel talentat.
Periuta de make-up ofera stralucirea vernisajului.
Profil expresionist dupa make-up.
Sarbatori Paste – Traditii
Trei zile de cantec, hoinareala si fotografie!
zic eu, parafrazand Woodstock-ul: *Trei zile de dragoste, pace si muzica*
Altfel spus, *Traditii si Flori de Sarbatori*, manifestare organizata in parcurile Cismigiu si Herastrau de Directia de Cultura si Primaria Municipilui Bucuresti.
*Traditii si Flori de Sarbatori* | fotografia *Apus de Soare in parcul Cismigiu*
Dansul popular in parcul Cismigiu
Traditionalele opinci si portul popular
Plimbare cu trasura prin parcul Cismigiu, Bucuresti 2010
Plimbare cu ponei in Parcul Herastrau, Bucuresti 2010
Primarul Bucurestiului, Sorin Oprescu, insotit de Radu Popa si Claudia Virlan
Pantoful rosu
Fotografia “Pantoful rosu”
Povestea unei fotografii cu look de pictura in ulei.
Era cald afara cand ne-am intalnit.
…adica eu ca fotojurnalist de strada si cele doua tinere femei… dar ele inca nu au aflat nici astazi ce instantaneu fotografic mi-au oferit.
Ma aflam in vizita la un centru de calcul. Priveam pe fereastra cum norii inghit soarele amiezii. Vantul aparu ca un Don Juan. Crengile copacilor lesinau in plecaciuni supuse.
Cat ai clipi m-am repezit la rucsacul foto: aparatul de fotografiat imi zambi, stia ca nu il las uitarii. Avea obiectivul normal, cu focala 50mm.
Ma aflam la etajul intai al cladirii, vedeam straduta pietruita. Sa cobor in strada era un non-sens, ca nu aveam outfit de ploaie la mine. Gandul meu era sa trec in efemerul fotografic oamenii surprinsi de ploaie, dar trebuia sa ma grabesc, deja stropii mari bateau in geam, iar ploaia de vara tine putin.
- Ce fotografii vrei sa faci de la geam cu obiectivul normal? se mira ironic ghidusul Vivitar XV2 (era aparatul foto pe care il aveam atunci). Nici nu imi dau seama cum s-a instalat obiectivul de 135mm pe aparatul de fotografiat, oricum nu aveam alta alternativa in zona tele-foto. Am deschis geamul, vantul navali si in incapere, undeva se auzeau usi trantindu-se.
- Oare ce voi mai reusi sa fotografiez? gandii eu, pelicula din aparatul foto era de 100ASA, iar afara se intunecase de parca era eclipsa. Am dus aparatul foto la ochi, pe maximum de diafragma (2,8) aveam o expunere de 1/8 secunde.
- Ce ma fac? ma tanguiam inca, in timp ce priveam la oamenii care alergau care incotro, cautand adapost. Am inceput sa declansez cu calm, incercand sa imi domolesc clocotul launtric. Ma gandeam la sporturile de iarna si la sportivii schiori de biatlon, care trebuie sa isi controleze respiratia pentru a trage calm la tinta dupa ce au alergat kilometri intregi. Problema mea era ca la 1/8 secunde, chiar daca eu nu misc aparatul foto, personajele din fotografii vor iesi miscate!
Pe usa unei cladiri au iesit doua naluci, acoperindu-se cu o bluza alba. Au incepeut sa traverseve strada alergand. Amandoua aveau fuste rosii si bluze albe. Ca fotograf mi-am zis: buna grafica!
O declansare, doua, trei… habar nu am nici acum daca mai respiram… stiam ca trebuie sa plimb usor teleobiectivul foto dupa cele doua femei.
Ups!
Tocul unui pantof s-a intepenit intre doua bucati de piatra! Imaginea fotografica marita de aproape trei ori datorita teleobiectivului imi permitea sa vad clar ce se intampla. Adica vedeam intre declansari, cand oglinda aparatului foto revenea la normal.
Ce complement de culoare! Pantoful rosu, piatra verde…
Am scanat filmul si ales o fotografie in care miscarea aparatului foto in timpul declansarii mi-a oferit un interesant look pictural.
Pantoful Rosu, sau povestea unei fotografii cu look pictural.
Aurel Virlan, nu varlan
Sunt fotograf.
Uneori fac pe fotojurnalistul: de strada, de nunta.
Am iubit fotografia de cand eram copil (in clasa a 7-a faceam primele mele fotografii la Casa Pionierului, ca asa era odata, in perioada comunista).
Iubesc fotografia si acum: matur si constient, instinctiv si visand.
Fotografia este ca o iubita pe viata, asemenea metaforei din filmul “All that Jazz” al lui Bob Fosse.
Ideea este alta:
Am primit ieri un email de la o fotografa (fotoreportera la o revista, dar face si fotografie de nunti) care imi scrie ca imi admira fotografiile (ii multumesc desigur), ca s-a uitat pe site-urile si blogurile mele de fotograf… dar imi spune “domnule fotograf Aurel Varlan”, chiar daca in header este Aurel Virlan.
As vrea sa reamintesc: numele meu este Aurel Virlan!
Stiu ca exista si numele de Varlan, care se si potriveste cu noua scriere post-revolutionara. In biblie exista Varlam. In zonele anglofone exista chiar Harlan. Unii or fi fotografi, altii nu.
Doar pe blogul fotografinuntipro am fost trecut din greseala Aurel Varlan, ma tot rog de administratorul blogului sa rectifice.
Pentru a schimba o litera dintr-un cuvant/nume propriu este nevoie de hotarare judecatoreasca.
Eu nu imi schimb nici numele, nici hobby-ul: raman fotograful Aurel Virlan.
Autoportret fotograf Aurel Virlan, amintire dintr-o mansarda din Bruxelles.
Am postat o galerie fotografica dedicata acelei mansarde chiar in site-ul meu ( aurelvirlan.ro ), sub numele de Muza Foto Bruxelles.