Horia Brenciu

Il cunosc pe Horia de mai bine de 10 ani, nu chiar de cand si-a facut debutul la TVR, dar stiu zbuciumul lui launtric cand Antena “l-a fortat” financiar sa schimbe canalul, desi el tot ii dadea inainte ca “mie imi place la TVR ca ajung in casa fiecarui roman”.

Ca fotograf l-am intalnit in mai multe spectacole si la cateva nunti selecte. Canta la nunti, ca si Norah Jones.

Am fost in cortul in care se pregatea de spectacol. Isi lega cu mult tact sireturile la superbele ghete negre lacuite. Nu am realizat atunci de ce la acorda atat de mare atentie.

In timpul spectacolului, cand incercam sa il incadrez fotografic cumva (chiar este o provocare fotojurnalistica), m-am prins: erau tratate cu “Flubber”, acea descoperire senzationala din “Profesorul distrat”, ca altfel nu se explica cum poate sa danseze mai mult plutind prin aer un ditamai omul (mai ales dupa ce le-a spus specatorilor ca trupa s-a ingrasat cu 20Kg de Craciun, din care eu cred ca jumatate este partea sefului).

Am realizat ca Horia Brenciu este unul dintre cei mai buni oameni de show: canta, danseaza, stie sa dialogheze cu publicul, are umor, farmec si conduce o trupa de 9 oameni (el facand pe “Sergentul”, cel de al zecelea) care fiecare in parte este “one-man show”, evoluand cu voce si umor dincolo de instrumentul sau.

Seria de fotografii este doar o mica dovada a super concertului Horia Brenciu.

Nicu Alifantis

Luna se proptise in varful unui plop.

Facea pe discreta isteata de ea, nestiind ca o vede toata lumea! Nu putea rata un concert folk al unui trubadur din mileniul trecut.

La Nicu Alifantis sarcina mea de fotograf a fost o reala placere, muzica lui inspirandu-ma de cand eram holtei la mama.

Mansarda lui imi aducea in cap mansarda iubirilor mele, iar “cerul oval” este oaza sperantei unui visator.

Dupa ce s-a incalzit, si-a scos geaca, ramand in hanoracul cu dungi late orizontale.

Ca fotograf si om de imagine ma intrebam:

- Ce i-o fi venit?

Pai dupa ce ca s-a cam largit pe la mijloc, mai pune si dungi orizontale?

Teoria fotografica sau cinematografica, cea predata la Arte Plastice sau la Institutul de Arhitectura, ne vorbesc de impresia de supradimensionare oferita cu bunatate de dungile orizontale.

Alexandru Andries mi-a aparut din meandrele memoriei, cu al lui cantec despre sefu: “elegant desigur, suplu-durduliu, are si gusita, are si cheliu”

Oricum ar fi, Nicu Alifantis canta bine si incanta inimile. Din fotografiile facute in concert sper ca va veti da seama ca acest aspect colateral legat de tinuta de scena nu a contat foarte mult, chiar daca se putea evita destul de usor.

Analia Selis band

Ma bucur ca la Festivalul “Traditii de Craciun si Anul Nou” participa si o trupa internationala ca cea a Analiei Selis:

cantareti din Romania, Columbia, Cuba si desigur Argentina (Analia Selis).

Probabil ca fac schimb de traditii, colinde, impresii, fotografii.

Nu prea inteleg eu muzica “latino-americana traditionala”, asa ca mi-am vazut de fotografiile mele.

Aparatul foto a fost mai impresionat decat mine, atat pe motive tehnice, cat si artistice-expresive.

Doua probleme am avut ca fotograf:

- pelerina argintie cu look SF, pe post de sistem de oglinzi buclucase la fotografiat;

- jocul permanent al Analiei cu acea casca si emitator de Play-Back.

Cateva fotografii tot mi-am reusit, obligat fiind de frigul iernii care imi soptea rece in ureche si de contractul cu Centrul Traditiei si Creatiei Populare Bucuresti.

Andra in concert

Fotograf fiind,

Parcul Herastrau cutreeram…

Am ajuns sa o vad si eu pe Andra in concert.

Sa nu credeti ca sunt fan, doar ca la show-ul din a treia zi de Craciun am avut contract de fotograf.

Desigur ca visul meu ar fi sa o fotografiez si sa o ascult pe Norah Jones, al carei fan sunt, dar probabil ca nu am fost prea cuminte, iar Mos Craciun nu mi-a implinit visul asta.

Au aparut cele patru dansatoare pline de energie, unduind din solduri si facand miscari ample din maini.

Am amanat mometul primei fotografii.

A aparut Andra si a inceput sa cante. M-am tinut departe de boxele care incepusera sa zbarnie ciudat, ridicate de sunetisti in zona rosie de functionare. Challenge-ul fotografic nu era unul chiar simplu prin norii de fum si spoturile de lumina.

La un moment dat s-a facut liniste: pe un CD se tot cauta o anumita melodie pentru play-back.

Andra a marturisit publicului ca de Craciun a facut sarmale si ca s-a cam ingrasat, de aceea poarta paltonasul pe ea: ca sa nu se vada!

Palton alb!

Ups, iar eu crezudeam ca albul ingrasa. Sau poate nu am inteles eu bine psihologia culorilor si a nuantelor din teoria artelor plastice si fotografice.

S-a renutat la piesa care se incapatana sa fie ascultata, Andra cantand doar ce putea acel player cu personalitate.

Brazii de Craciun

Eu sunt un simplu fotograf martor al timpului meu, dar nu pot sa nu constat ca in sfarsit apar idei minunate prin Bucurestiul ravasit de lupte politice si recesiune economica selectiva.

Tara minunilor in Parcul Herastrau!

Deja suna a fotojurnalism, mai ales ca Agerpresul si-a trimis unul dintre fotoreporterii speciali la treaba, iar televiziunile si-au facut aparitia.

Copii au primit cate un cos cu ornamente pentru impodobirea unui brad si au fost lasati sa-si dea frau liber imaginatiei, impodobind fiecare cate un bradut, chiar in fata casei lui Mos Craciun, care nu a stat deoparte ci si-a facut aparitia dand o mana de ajutor.

Au intervenit mai apoi si parintii, ca micutii copii nu reuseau sa orneze decat poalele brazilor.

Traditii de Craciun si Anul Nou

Pai daca ninge din belsug, iar Primaria Bucurestilor si-a pus organizatorii de spectacole la treaba, s-ar putea  sa ne distram de sarbatorile astea.

Ca fotograf eu ma bucur, iarna mereu a fost un motiv de inspiratie, acum am un motiv in plus sa port aparatul foto cu mine.

Sambata mi-am pretrecut-o ca fotograf la deschiderea festivalului “Traditii de Craciun si Anul Nou” (18 decembrie – 3 ianuarie). TVR3 era prezenta la datorie, inregistrand spectacolul de la intrarea in Parcul Herastrau.

Mos Craciun, insotit de elfi, a venit cu sania trasa de reni, oferind cadouri copiilor.

Medalie de Aur AAFR

Se pare ca fotografia cu mireasa si mirele pe sinele de cale ferata ma urmareste in timp.

Normal ca nu este motiv de suparare, mai ales ca juriul AAFR a premiat fotografia cu Medalia de Aur (categoria “Fotografia de nunta” din cadrul concursului “Fotograful Anului”).

Imediat dupa nunta Tinei si a lui Catalin, am ales fotografia asta, am intitulat-o “Primul Popas” si am postat-o pe badorgood, un site pe care il credeam de discutii fotografice.

Surpriza mare insa: a inceput sa fie criticata (chiar cu limbaj de bascalie) de cativa forumisti, fotografi si fotografe (cel putin asa sunt inscrisi pe acel site). Nu i-a sarit nimeni in aparare spre amaraciunea mea, asa ca am fost nevoit sa o scot de acolo. Am postat-o pe siteuri internationale de fotografie, cum ar fi photo.net, deviantart si altele.

A avut succes!

M-am bucurat, eu oricum simteam ca fotografia este buna (mai ales ca este trash the dress in chiar ziua nuntii!).

Asa ca am printat-o 60x90cm pe hartie fotografica de calitate, am caserat-o si am expus-o in cele doua expozitii personale de fotografie: “Wedding Art Photography” din Bucuresti (Fotografie de nunta alaturi de Trash the Dress – TTD) si “Fotografie iRo” de la Bruxelles (trei panouri, trei teme: fotografia eseu, fotojurnalismul de strada, fotografia de nunta si TTD)

Intre timp mireasa a inceput sa studieze fotografia si se pare ca va face cariera din meseria asta (daca desenam ceea ce vedeti mai sus, toata lumea era de acord ca este arta!).

Eu personal ii doresc succes, chiar as ajuta-o mai mult daca distanta dintre Barlad (ea) si Bucuresti (eu) nu ne-ar desparti.

La cererea mai multor fotografi la inceput de drum, am inceput sa astern sub forma unui curs foto pe internet unele capitole de baza ale fotografiei, asa cum le-am invatat si inteles eu.

Concert Marcel Pavel Bruxelles

Nu sunt fan Marcel Pavel, o prefer pe Norah Jones si al ei gen de muzica country-jazz.

Jobul meu a fost de fotograf la Targul Romanesc de Craciun de la Bruxelles si al festivalului de muzica organizat de Centrul Spiritual Romanesc.

Marcel Pavel si-a serbat ziua la Bruxelles sustinand un concert alaturi de Orchestra Nationala de Folclor.

Am fost uimit de dezinvoltura si acuratetea cantecului si deopotriva de prezenta lui ca show-man in momentul in care a vazut pe cineva din sala care canta celebra melodie “Frumoasa mea”. A traversat agil culoarul, a intrat printre spectatori si i-a oferit microfonul barbatului care canta. Sunt momente rare, in care doar reflexele de fotojurnalist te mai pot ajuta, ca doar nu sare singur aparatul foto sa declanseze, ca sa nu mai zic de obiectivul foto potrivit si setarile necesare unei fotografii in afara proiectoarelor scenei.

Dupa spectacol i-a fost inmanata Medalia Fundatiei Valente Umane de catre presedinta fundatie, doamna Nela Pavaloiu.

Cand credea Marcel Pavel ca seara este pe terminate, s-a trezit cu o noua surpriza: un tort de ziua lui si un “La Multi Ani!” cantat de toata lumea prezenta la degustarea de produse traditionale romanesti, fie ei romani, belgieni, francezi, sau ce natii mai erau prezente pe acolo. Asa ca si-a serbat cei 50 de ani de doua ori, odata in Romania si odata la Bruxelles.

Orchestra Nationala de Folclor

Impresiile unui Bruxelles in prag de sarbatoare imi dau o stare de betie, de frenezie.

Incer ca imbin jobul meu de fotograf  la Targul Romanesc de Craciun al Centrului Spiritual Romanesc, cu imboldurile launtrice de fotojurnalist.

Uneori ajung in prag de seara in Grand Place si imi clatesc ochii si urechile cu showul fotografic oferit de primaria Bruxelles si muzica de sarbatoare ce rasuna in toata piata. Seara revin cu placere la spectacolele live sustinute de Orchestra Nationala de Folclor sub bagheta maestrului Dan Ionescu.

Am selectat doar cateva fotografii care mi se par reprezentative.

Vernisaj expozitie foto iRo

1 Decembrie: sarbatoare!

Fiecare sarbatoreste cumva. Asta este un lucru bun.

Sarbatoarea mea? Pai ce poate fi mai frumos pentru un fotograf decat o noua expozitie de fotografie? Si nu oriunde, ci taman in buricul Europei, sau cum i-o fi spunand in popor capitalei europene, Bruxelles.

Stiti deja ca este vorba de expozitia de fotografie iRo, vernisata prin amabilitatea Fundatiei Valente Umane, in Centrul Spiritual Romanesc, care si-a deschis portile chiar de Sarbatoarea Nationala a Romaniei.

Am fost placut surprins sa vad oameni interesati de fotografie: unul vrea sa cumpere o fotografie, altul ma intreaba daca am si o galerie permanenta pe undeva.

Buna idee!

Plus ca pe aici oamenii sunt civilizati, politicosi, lipsiti de stress, este o mare placere sa stai de vorba cu ei.