Nicu Alifantis

Luna se proptise in varful unui plop.

Facea pe discreta isteata de ea, nestiind ca o vede toata lumea! Nu putea rata un concert folk al unui trubadur din mileniul trecut.

La Nicu Alifantis sarcina mea de fotograf a fost o reala placere, muzica lui inspirandu-ma de cand eram holtei la mama.

Mansarda lui imi aducea in cap mansarda iubirilor mele, iar “cerul oval” este oaza sperantei unui visator.

Dupa ce s-a incalzit, si-a scos geaca, ramand in hanoracul cu dungi late orizontale.

Ca fotograf si om de imagine ma intrebam:

- Ce i-o fi venit?

Pai dupa ce ca s-a cam largit pe la mijloc, mai pune si dungi orizontale?

Teoria fotografica sau cinematografica, cea predata la Arte Plastice sau la Institutul de Arhitectura, ne vorbesc de impresia de supradimensionare oferita cu bunatate de dungile orizontale.

Alexandru Andries mi-a aparut din meandrele memoriei, cu al lui cantec despre sefu: “elegant desigur, suplu-durduliu, are si gusita, are si cheliu”

Oricum ar fi, Nicu Alifantis canta bine si incanta inimile. Din fotografiile facute in concert sper ca va veti da seama ca acest aspect colateral legat de tinuta de scena nu a contat foarte mult, chiar daca se putea evita destul de usor.