Fotografia „Pantoful rosu”
Povestea unei fotografii cu look de pictura in ulei.
Era cald afara cand ne-am intalnit.
…adica eu ca fotojurnalist de strada si cele doua tinere femei… dar ele inca nu au aflat nici astazi ce instantaneu fotografic mi-au oferit.
Ma aflam in vizita la un centru de calcul. Priveam pe fereastra cum norii inghit soarele amiezii. Vantul aparu ca un Don Juan. Crengile copacilor lesinau in plecaciuni supuse.
Cat ai clipi m-am repezit la rucsacul foto: aparatul de fotografiat imi zambi, stia ca nu il las uitarii. Avea obiectivul normal, cu focala 50mm.
Ma aflam la etajul intai al cladirii, vedeam straduta pietruita. Sa cobor in strada era un non-sens, ca nu aveam outfit de ploaie la mine. Gandul meu era sa trec in efemerul fotografic oamenii surprinsi de ploaie, dar trebuia sa ma grabesc, deja stropii mari bateau in geam, iar ploaia de vara tine putin.
– Ce fotografii vrei sa faci de la geam cu obiectivul normal? se mira ironic ghidusul Vivitar XV2 (era aparatul foto pe care il aveam atunci). Nici nu imi dau seama cum s-a instalat obiectivul de 135mm pe aparatul de fotografiat, oricum nu aveam alta alternativa in zona tele-foto. Am deschis geamul, vantul navali si in incapere, undeva se auzeau usi trantindu-se.
– Oare ce voi mai reusi sa fotografiez? gandii eu, pelicula din aparatul foto era de 100ASA, iar afara se intunecase de parca era eclipsa. Am dus aparatul foto la ochi, pe maximum de diafragma (2,8) aveam o expunere de 1/8 secunde.
– Ce ma fac? ma tanguiam inca, in timp ce priveam la oamenii care alergau care incotro, cautand adapost. Am inceput sa declansez cu calm, incercand sa imi domolesc clocotul launtric. Ma gandeam la sporturile de iarna si la sportivii schiori de biatlon, care trebuie sa isi controleze respiratia pentru a trage calm la tinta dupa ce au alergat kilometri intregi. Problema mea era ca la 1/8 secunde, chiar daca eu nu misc aparatul foto, personajele din fotografii vor iesi miscate!
Pe usa unei cladiri au iesit doua naluci, acoperindu-se cu o bluza alba. Au incepeut sa traverseve strada alergand. Amandoua aveau fuste rosii si bluze albe. Ca fotograf mi-am zis: buna grafica!
O declansare, doua, trei… habar nu am nici acum daca mai respiram… stiam ca trebuie sa plimb usor teleobiectivul foto dupa cele doua femei.
Ups!
Tocul unui pantof s-a intepenit intre doua bucati de piatra! Imaginea fotografica marita de aproape trei ori datorita teleobiectivului imi permitea sa vad clar ce se intampla. Adica vedeam intre declansari, cand oglinda aparatului foto revenea la normal.
Ce complement de culoare! Pantoful rosu, piatra verde…
Am scanat filmul si ales o fotografie in care miscarea aparatului foto in timpul declansarii mi-a oferit un interesant look pictural.
