Uneori imi place sa ma plimb cu aparatul foto la mine.
In Bucuresti canicula nu este cel mai bun prieten al unui fotograf, dar eu tot nu ma pot gandi cum as fi fara un aparat foto la mine. Sunt multe momente cand cateva cadre pot deveni o marturie a timpului tau. Asa gandea si Henri Cartier Bresson, iar eu ca fotograf nu pot decat sa-i dau dreptate.
Nu imi venea sa cred ca un baiat statea in varful unui stalp.
Initial privea in gol, parca era statuie. Aparatul foto ma inghionti cu talc. Copilul s-a lansat intr-un lung plonjon, iar eu declansam deja.
